Doar o amintire a sentimentelor de fix acum un an

For someone like me
To want to be free,
It takes some more time
Crossing the line…

How do you feel?
My heart is aching
My soul is crying
My thoughts are running….

My body is cold,
But my breath is burning.
My hands are searching
My fingers are feeling…
Haven’t you found me yet?

My legs are trembling,
My lips are silent.
My tongue is holding
The secret I’ll never share…

How can I undo
The things that I’ve done?
But as much as I’d love to
You’re not the one…

Why do I want it so badly?
This resemblance of love…
It stands there quietly
Manipulating from above
I keep yelling and screaming
For it to fade away…
I can’t fight this feeling
But… do I want it to stay?

I got stuck in this story
I want it to end…
But as hard as I try
It will end in regret…

This voice is saying things
That I cannot understand:

“Stop searching,
Because you’ll never find.
Stop running,
Because you’ll get behind…
Stop wanting,
Because you’ll never get.
Stop burning,
Because you’ll regret.”
                               
Sursa textului : http://aspringnightsdream.blogspot.ro/2013/04/lovestoned.html

River flows in You

         Nu stiu daca ati simtit vreodata fiorul iubirii pe care nu ati trait-o niciodata ,daca ati avut in minte memorii ale unei personane pe care nu ati intalnit-o niciodata,dar,totusi,paradoxal, va aduceti aminte de ea ,iar sufletul ,mintea ,toata fiinta voastra se umple de nostalgie ,iar pe chipul vostru "rasare" un zambet ,iar privirea vostra se blocheaza intr-un punct fix . 
        Melodia ce o voi lasa mai jos ma face de fiecare data sa simt asta ,pana acum am dat intamplator de ea ,chiar si azi ,am intrat pe un blog si avea in playlist aceasta melodie si m-am decis ca trebuie sa o caut ,desi imi era cunoscuta preferam sa apara intamplator ,fara sa o caut eu . Asta pentru ca imi era frica ca nu cumva emotiile ce mi le scoate la suprafarata sa nu mai fie aceleasi ,intensitatea lor sa fie alta . 

 

Eu sunt Universul meu !

In fiecare dintre noi exista un mic Univers . In fiecare dintre noi exista stele care vor straluci de fiecare data cand noi vom fi multumiti de ceea ce suntem ,de faptele noastre . In fiecare dintre noi vor exista si stele cazatoare.  In fiecare dintre noi sunt parti nedescoperite de altii si nici macar de noi insine . Fiecare dintre noi a inceput cu un "Big Bang" . Toti avem un soare ,toti avem o luna care sa ne lumineze momentele dificile ale vietii , in noi toti exista furtuni solare ce pot distruge tot . In toti exista meteoriti si gauri negre care ne pot absorbi toata fiinta daca nu suntem atenti .
Noi suntem propriul nostru Univers si trebuie sa avem grija de el !

Nu te subestima ,exact asa cum nu iti permiti sa subestimezi universul din afara ta !

Poate nu le poti avea pe toate odata

    Filmuletul din postarea anterioara si-a indeplinit scopul ,m-a motivat intr-atat incat sa bifez o realizare profesionala si personala ( in sensul ca am castigat mai multa incredere in mine , in fortele proprii , am castigat sentimentul ca sunt buna la ceva ,ca cineva are nevoie de mine pentru ca stiu sa fac bine un anumit lucru) in acelasi timp,sa trec un hop. Am reusit si sunt fericita ! Mi-am demonstrat ca dorintele urmate de fapte se transforma in lucruri ce-ti fac viata mai frumoasa , se transforma in multumire sufleteasca .
     Totusi fericirea mea din plan profesional nu poate fi transpusa si in plan sentimental . Imi e extrem de dor ! Am nevoie de o imbratisare foarte stransa , am nevoie de un mesaj care sa faca sa dispara aceasta ignorare . Da ,am nevoie de un mesaj de la o anumita persoana ,asta ar face ca succesul meu sa fie recunoscut ,intreg.
   Am "luptat" pentru mine ,pentru dorinta mea ,pentru a deveni eu mai buna ,pentru a-mi depasi limitele ,dar recunosc ca daca aceasta persoana nu era prin simpla ei prezenta ,prin simplul exemplu propriu ,poate nu ma ambitionam atat de tare, iar faptul ca realizarea mea este ignorata de acea persoana doare ,ma doare . Am vrut sa devin mai buna si pentru ea ,sper ca cumva am reusit .
   Mereu am crezut ca realizarile profesionale te implinesc intru-totul ,ca daca ai tot ce iti doresti ,la un moment dat,profesional si social nu mai ai nevoie de "acea" persoana . Acum realizez ca nu e deloc asa .

     Acum simt intr-adevar ca te merit ,ca imi pot ridica privirea si sa te privesc in ochi ... Nu mai am cum ,poate totusi acum e prea tarziu ...