duminică, 13 ianuarie 2013

Vocea ta ma arunca in oceanul de amintiri

Imi place cand linistea noptii e spulberata doar de vocea ta ,desi e doar o inregistrare.O pun pe repeat si ma gandesc la ceea ce eram noi. Instalatia de la Craciun inca nu am strans-o.Am impresia ca daca e acolo si e aprinsa mi se poate indeplini orice dorinta ,iar dorinta mea in acest moment e sa fii aici cu mine . Tot ce imi mai ramane de facut acum e sa dau iar play .

Amintirea din gandurile mele

Stii? In ultima perioada ma tot gandesc la tine,nu stiu de ce ,nu stiu de unde necesitatea asta de "tu". Desi suna a cliseu am sa risc sa o zic : ma hranesc din amintiri.Da,ma hranesc din amintirile pe care le am cu tine.Zic asta pentru ca nu pot spune ca le avem impreuna ,nu stiu daca eu mai sunt o amintire de a ta .Poate m-ai dat cu totul uitarii . As vrea sa stiu ,imi doresc sa stiu. Ceea ce e foarte ciudat e ca nimic negativ despre tine nu-mi vine in minte ,acum parca esti ideal . Nici mesajele de la tine pe care inca le pastrez in telefon nu-mi mai contureaza un portret firesc ,cu rele si bune. Oare de ce atunci nu te vedeam asa ?
Ma intreb cand ai reaparut in viata mea ,cum ai reusit sa intri iar in gandurile mele ,cum reusesti inca sa ma mai tulburi? Oare e posibil ca tu sa fii fost mereu acolo ,iar eu sa te fii ignorat in tot acest timp ?