Zambeste !

Azi scurt metrajul de mai jos m-a invatat importanta unei vorbe bune si a unui zambet si ca desi par banale pot schimba cel putin ziua acelei persoane caruia i le adresam . Cred eu ca atunci cand vrem sa-i zambim si sa-i spunem cuiva un lucru dragut ,chiar daca este nu strain ,poate din autobuz e bine sa o facem si sa nu ne opreasca teama.

Probabil depresia de sarbatori

    Stateam si ma uitam in jurul meu ,in viata mea si am observat ca toti par as fi gasit locul ,eu ma simt straina de tot ,parca nu apartin nici unui loc ... In afara de asta am realizat ca am 20 de ani si pana acum nu am facut Craciunul sau revelionul cu cineva ,nu ma refer la cineva specific ,nu vreun anume "el" ci un el ,un el cu care sa am o relatie,un El pe care sa-l pup sub vasc.
    Nici de Ziua indragostitilor nu am avut pana acum pe cineva.Desi mi se pare patetica ziua aia ,inimioare,te iubesc-uri si alte lucruri mult prea siropoase pentru mine ,doar cand ma gandesc imi e rau,dar ar fi dragut sa ai totusi pe cineva pe care-l sa-l tii de mana daca simti nevoia sau sa-l suni doar ca sa-i auzi vocea daca totusi te simti stingher in lumea victimelor lui Cupidon . Referitor la lucrurile astea am un sentiment ciudat, imi e dor ... Da ,imi e dor de ceva de care nu am avut pana acum parte .

Versuri din trecut cu amintiri frumoase ... iubeam

E Craciun ,dar nu o sa vorbesc despre asta . Aveam o postare despre ingeri ,despre felul cum mi-am readus aminte ca exista ingeri ,dar nu o voi posta acum e perioada aia cand oamenii se "imbraca" cu haina aia de bunatate si spiritualitate si nu mi-ar placea ca acum ,impreuna cu ceilalti ,sa aduc si eu vorba despre ingeri ,asa ca voi astepta ca oamenii sa "dezbrace" haina aceea si sa o aseze frumos ca sa astepte Pastele. Acum m-am decis sa va las o poezie a Otiliei Cazimir ,poeta pe care o iubesc inca de la gradinita,iar asta e prima poezie "serioasa" ,cum ii zic eu, pe care am citit-o dupa ce am depasit etapa copilariei. Sper sa va placa .

Otilia Cazilir - Lumini si umbre

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.

Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt
Aşa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-şi adună,
Dar rădăcina-i leagă de pămînt.

De azi încolo n-am să-l mai iubesc...
Dar când îi văd privirile păgâne
Şi zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc - de mâine.

Pe zi ce trece-ţi semăn tot mai mult;
Aşa izvorul ce se-aruncă-n baltă,
Se-nvăluie cu mâlul laolaltă
Şi-n loc să-i spele apele verzui, 
îşi tulbură izvorul apa lui.

Mă iscodeşti ca pasărea de pradă,
Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi,
Dar uiţi că dacă-s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de paşii tăi.

Mi-e faţa împietrită ca o mască
Şi-n ochi lumina-i gata să se stângă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s-o răsfrângă.

Iubirea ta nu creşte şi nu moare,
Ci totdeauna-i rece şi egală
E ca o floare artificială
Pe-o pajişte cu maci arzând în soare.

Când voi pleca, mă vei uita uşor
Şi ştiu că nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zâmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Şi am plecat să nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îţi umblu-n cale.

Ce demon oare mi te-a scos în drum?!
De-ar vrea viaţa azi să mă dezlege
Şi raiul ei să mi-l ofere-acum
Tot iadul nostru dulce l-aş alege.

Azi mi-a venit cu ochii calzi şi buni
Şi nu l-am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca-n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zâmbetul uitat în colţul gurii
Şi-n ochi, tăişul crud al nepăsării.

Eşti rău. Dar când aud c-o spune altul
Mă uit în jos şi strâng din pumni şi tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert şi să te-mpac.

Eu am să plec cu sufletu-mpăcat
Că nu las nimănuia moştenire
Un suflet greu de ură şi iubire
Bănuitor şi trist şi-nfrigurat.

M-am resemnat; atât a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele-n apus
Şi-aştept răspunsuri care n-or să vie
La întrebări pe care nu le-am pus.

 

Un bun venit...

Eu sunt Anamaria ,iar asta e locul unde imi voi exprima liber gandurile si imi voi "usura" sufletul pentru ca de multe ori nimeni nu asculta si pentru ca de la fel de multe ori prefer sa tin captive in mine anumite ganduri ,sentimente ,trairi...Nu doar din pricina egoismului meu ci si pentru ca anumite episoade din trecut sau prezent nu isi au locul in anumite discutii . Asa ca va spun "Bine ati venit inauntrul meu ,vom face popasuri in sufletul ,inima si mintea mea.Va urez calatorie placuta !  "