Ma afund din ce in ce mai mult in alta viata , una pe care nu mi-am imaginat vreodata ca o voi avea . Nu stiu daca asta e de bine sau daca e de rau . Sunt la inceput . Am uneori senzatia ca ma pierd in ea , ca ma pierd pe mine cu tot ceea ce insemn eu , cu tot ceea ce cred eu despre mine , cu tot ce vreau sa am si cu tot ce vreau sa stiu , am impresia ca nu voi mai fi capabila sa fac ceea ce mi-am propus si ca noua viata in care ma afund pe zi ce trece imi va rapi dorintele pe care vreau sa mi le implinesc . Ciudat e ca in acelasi timp ma simt din ce in ce mai aproape emotional de ceea ce-mi doresc . Iubesc mai mult partea asta din mine si lucrurile ce le am ca si pasiuni . Ma simt mai mica si am ochii si mai mari cand ma uit in sus si admir lucrurile ce-mi definesc frumosul ,imi pulseaza inima in ritm alert ,am un nod in gat si lacrimile gata sa imi traverseze obrajii atunci cand le privesc . Cu cat ma deprtez de ele , le vad si mai frumose . Le admir si imi doresc ca intr-o zi sa-mi pot indeplini dorinta de a fi si eu alaturi/printre oamenii aceia minunati de-i admir enorm .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu